Credința mântuitoare

Filipeni 3
1 Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul.
Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos – unii se miră că repet aceleași lucruri
7 Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos.
8 Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos
9 şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.
10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;
11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea – nu seamănă cu mântuirea ușuratică, numai prin credință, pe moment, pentru veci!, la învierea din morţi.
12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus – am intrat pe calea mântuirii numai prin credință (mântuirea la trecut) ca să umblăm practic pe ea (mântuirea trăită la prezent), până la mântuirea finală viitoare. / Vedeți categoria Timpurile mântuirii / .
13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă – nu avea impresia că este mântuit pe veci (odată mântuit pe veci mântuit) fără roade vrednice de pocăință; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,
14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.
16 Dar, în lucrurile în care am ajuns de aceeaşi părere, să umblăm la fel.
17 Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda pe care o aveţi în noi.
18 Căci v-am spus de multe ori, şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai Crucii (Jertfei) lui Hristos – lupii răpitori care propovăduiesc mântuirea pe veci și care ucid suflete intrate pe calea mântuirii, cu erezia lor nimicitoare!
19 Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele, şi slava lor este în ruşinea lor, şi se gândesc la lucrurile de pe pământ – odată mântuit poți face orice, că nu există cădere din har
20 Dar cetăţenia noastră este în ceruri – a celor care își duc mântuirea lor până la capăt, în veșnicia fericită, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.
21 El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.

versetul 9 … neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă – vedem în Biblie, ca și în acest text, că se referă la credința trăită practic, aceasta este credința mântuitoare.

Lasă un comentariu