Idolul

1 Corinteni 3.4 Când unul zice: Eu sunt al lui Pavel! şi altul: Eu sunt al lui Apolo, nu sunteţi voi oameni fireşti?

Luther a făcut lucruri foarte bune (a dat Biblia oamenilor, preoția universală, iertarea prin har și fără plată), dar să nu ne uităm la el ca la un idol. Dacă a făcut lucruri bune (și Dumnezeu a dat binecuvântare), nu înseamnă că îl ridicăm pe un soclu și ne închinăm la el. Nu a fost perfect în toate. Lucrurile bune trebuie trăite, dar cele rele trebuie date la o parte. Există oameni superficiali care datorită nefolosirii inteligenței (dacă au ce folosi) devin fanatici și se uită la câte un om ca la un idol. Pentru lucrurile bune ale lui, primesc orice, inclusiv ceea ce a devenit astăzi învățătura dracilor că mântuirea nu se poate pierde. În vremea lui, Luther a luptat împotriva indulgențelor (iertarea și scăparea celor dragi din purgatoriu, pe bani), dar acum nu mai vedeți vreun catolic că vrea să vă vândă indulgențe. De ce să mai combatem ceva ce nu mai există?

Atunci când oamenii erau mult mai serioși în umblarea lor cu Domnul, erezia nimicitoare nu i-a afectat. Acum, unii cred că au fost mântuiți pe veci și pot face orice (că mântuirea nu se mai poate pierde), fac orice și merg din rău în mai rău. Seriozitatea a fost înlocuită cu superficialitate și unii care caută motive să o ia razna, le găsesc în învățătura dracilor ”odată mântuit, pe veci mântuit”, adusă și răspândită de lupii răpitori fanatici.

Un gând despre &8222;Idolul&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s