Neo-protestanții sunt urmași ai anabaptiștilor, care au existat de-a lungul secolelor de la începutul religiei creștine!

Neo-protestanții sunt urmașii creștinilor numiți anabaptiști, care se pare că au existat de-a lungul secolelor, din vremea primilor creștini.

În anul 313 d.Hr., împăratul Constantin a dat un decret numit Edictul de la Milano, în care le garanta oamenilor libertatea religioasă. Prin acest edict s-a oprit persecutarea creştinilor şi s-a proclamat libertatea conştiinţei. Aceasta a dus la o perioadă de linişte de care s-a bucurat Biserica adevărată. Apoi în biserică au fost atrași oameni care s-au alăturat bisericii de stat pentru avantajele materiale și sociale, astfel numărul mare de oameni care au fost botezaţi fără a avea roadele pocăinţei a condus la degradarea bisericii de stat. Biserica adevărată credea că botezul este valabil doar pe baza pocăinţei sincere și a mărturisirii de credinţă. Ea a rămas credincioasă învățăturilor lui Hristos. Novațian, un slujitor al Bisericii (au mai fost și alții ca el) a luat atitudine împotriva îndepărtării de la învățătura lui Hristos. El nu a acceptat ca valabil botezul bisericii apostate. A botezat pe cei care se alăturau Bisericii adevărate chiar dacă ei fuseseră deja botezaţi – se vede că anabaptiștii existau din primele secole ale creștinismului.
Când Biserica a insistat asupra rebotezării celor convertiţi, creştinii din biserica de stat au început să-i numească anabaptiști. Cuvântul anabaptist înseamnă rebotezat. Denumirea a fost folosită de cei ce îi batjocoreau și a ajutat cel mai bine la identificarea lor în secolele care au urmat.
Această învățătură a botezării credincioşilor a adus persecuții pentru creştini, dar ei au rămas fideli credinţei că botezul era valabil numai pe baza pocăinţei sincere şi a mărturisirii credinţei. Biblia ne spune că Biserica lui Hristos va continua să existe până la sfârșitul vremii. Dacă privim în istorie este dificil să găsim relatări precise ale acestor vremuri pentru că Biserica adevărată a fost persecutată și încă nu era descoperit tiparul. De-a lungul acestor vremuri de mari încercări, Dumnezeu Și-a păstrat în mod miraculos Cuvântul și Biserica. Au fost întotdeauna creștini care nu au urmat practicile bisericii catolice, trăind vieți curate în ciuda păcatului din jurul lor. Au fost în număr mic dar au păstrat credința adevărată. În același timp au existat și cei care nu puneau preț pe Cuvânt (să nu îi confundăm cu credincioșii adevărați!), ci trăiau după cum simțeau și au luat-o razna (astăzi sunt numiți carismatici).

Au apărut protestanții, care cu toate că au protestat împotriva tradiţiilor şi a învăţăturilor Bisericii Romano-Catolice nu au întemeiat biserici separate de stat şi nu au practicat disciplinarea aşa cum au făcut anabaptiştii.
Pe măsură ce conducătorii protestanţi au început să-şi formeze propriile guverne cu religia lor de stat, au încercat să-i forţeze pe fraţii anabaptişti să se alinieze cu ei. Anabaptiştii fideli au suferit de pe urma bisericilor protestante, fiind prigoniți și de protestanți (și de catolici). Luther a încercat să zdrobească credinţa waldenzilor şi a altor anabaptişti, dar n-a putut. Exasperat şi mâniat a declarat la un moment dat: ,,Ei au fost timp de secole experţi în folosirea Scripturii”. Chiar dacă a spus asta la mânie, Luther a mărturisit că anabaptiştii sau biserica anabaptistă era biserica tuturor vremurilor. Anabaptiștii, nu ereticii cu mântuirea pe veci (care și-au îmbrăcat doctrinele false în lumina satanei ca să pară adevărate, acest lucru se vede foarte bine în scrierile lor, de exemplu din ele reiese că / Dumnezeu este un monstru / )

Anabaptiştii nu au fost nici catolici, nici protestanţi! În timpul Reformei, ei au luat atitudine împotriva doctrinelor false din bisericile catolice şi protestante. Ei au rămas un popor separat, credincioşi moştenirii primite de pe vremea apostolilor. Chiar dacă reformatorii protestanţi au ţinut la anumite adevăruri ale Evangheliei, anabaptiştii nu i-au acceptat ca fraţi. A existat şi o mişcare anabaptistă, strâns legată de Reforma de la Zürich, Elveţia. Ei au început în 1525 când trei persoane, Conrad Grebel, Felix Manz şi Georgie Blauroch s-au botezat unul pe altul şi au format o biserică.
Un document impotant al adevăraţilor anabaptişi din perioada Reformei, a fost relatarea scrisă a unei conferinţe ţinute în 1527. Pentru întăritrea şi reafirmarea convingerilor, ei au scris o mărturisire de credinţă. Aceasta cuprindea şapte afirmaţii simple, care însumau principii importante ale adevărului:
Botezul este numai pentru credincioşi.
Biserica trebuie să exercite disciplinare strictă.
Comuniunea este doar pentru sfinţi (fraţi).
Membrii trebuie să trăiască separat de lume şi să ocolească bisericile lumeşti.
Păstorii sunt aleşi de adunare şi sprijiniţi de congregaţie ca să înveţe şi să mustre.
Tuturor li se cere o atitudine pacifistă. Nici unul nu trebuie să ia parte la războaie sau la viaţa politică.
Jurămintele erau interzise.

Menonitii
S-a crezut în general că anabaptiștii erau un singur popor fără a se observa că au existat grupuri radicale și neadevărate care au umbrit credința creștinilor adevăraţi. Totuși au fost și frați care au păstrat credința adevărată. Aceasta a fost și este Biserica lui Hristos.
Au existat anabaptiști în aproape toate părțile Europei, cei mai marcanți prin viața și martirajul lor au fost în Elveția, Germania, Austria, Olanda. În unele țări precum Austria persecuția a fost atât de puternică încât aproape că au fost eliminați. Datorită persecuției comunicarea între ei era foarte dificilă, dar și așa a existat o relație strânsă între anabaptiștii din Europa.
Mulți dintre cei care erau numiți waldenzi și anabaptiși au ajuns să fie cunoscuți sub numele de menoniți. Această denumire a lor a fost dată datorită unui conducător al anabptiștilor din Olanda cu numele de Menno Simons. El nu a fost întemeietorul unei noi congregații, menoniții fiind în realitate vechii waldenzi și anabaptiști. El a spus: ,,Nu m-am simțit demn când am fost chemat la această slujire de către un popor care a fost gata să asculte de Hristos de Cuvântul Său, care în teamă de Dumnezeu a trăit o viață devotată, slujind în dragoste vecinilor lor, a purtat crucea persecuției, a căutat binele și mântuirea tuturor oamenilor, a iubit dreptatea și adevărul, urând răutatea și nedreptatea.” – nu erau iubitori de erezii nimicitoare: odată mântuit ești pe veci mântuit, nu există cădere din har, mântuirea nu se poate pierde și alte minciuni ale satanei!

Mărturisirile declarate pe vremea aceea arată credința și unitatea lor.
Una din mărturiile de credință este Mărturisirea de credință de la Schleitheim, din anul 1527, redactată de către martirul Michael Satler. Această mărturisire cuprinde șapte articole simple care însumează principii importante ale adevărului.
O altă mărturisire de credință care mai este și astăzi folosită este formată din cele Cele 33 Articole ale Credinței redactate de către Peter J. Twisck, născut în 1565. El a fost un conducător al anabaptiștilor.
Cea mai importantă a fost Mărturisirea de credință de la Dortrecht care este cunoscută și sub numele de: Cele 18 Articole ale Credinței. Aceste articole au fost redactate Adriaan Cornelisz conducător în congregația menonită Flamandă de la Dortrecht. La 21 aprilie 1632 această mărturie a fost adoptată și semnată într-o conferință a bisericii. Noi suntem urmașii anabaptiștilor. Și atunci de ce să nu mai putem de grija ereziilor nimicitoar: odată mântuit ești pe veci mântuit, mântuire (numai) prin har, prin credință (în Iacov 2 ni se spune că este a dracilor și nu mântuie), harul irezistibil obligă la pocăință dar numai pe moment, că apoi nu mai scapi de mântuire nici să vrei, orice ai face, suveranitatea arbitrară etc.

Puteți vedea aceste Declarații de credință aici:
/ Istoria anabaptistilor /

Mai multe / vedeți categoria / (în special / vedeți articol / și / articol / ) .

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s