Cum mințea calvinistul Spurgeon

L-am prezentat aici pe clovnul Spurgeon, cel bun de gură:
/ Spurgeon-inca-un-calvinist-clovn-smecheras-alcoolist-drojdier-juca-teatru-ieftin-pentru-fraieri-cum-har-ieftin-era-ceea-ce-predica /
Să vedem ce zicea de reușea să vrăjească așa de mulți oameni. Era calvinist (nici nu își putea imagina că ar putea fi altfel) dar, în mod surprinzător, vorbea ca un arminist:
Marele nostru obiectiv – a-L glorifica pe Hristos – urmează să fie atins prin câştigarea sufletelor. Noi trebuie să vedem suflete născute din Dumnezeu. Dacă nu vedem, strigătul nostru trebuie să fie cel al Rahelei: „Dă-mi copii, ori mor”. Dacă nu câştigăm suflete, vom plânge ca fermierul care nu vede nicio recoltă; ca pescarul, care se întoarce acasă cu o plasă goală, sau ca vânătorul, care a colindat în van dealurile şi văile. Cuvintele lui Isaia, exprimate cu multe suspine şi gemete, ar trebui să fie şi ale noastre: „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?”. Ambasadorii păcii n-ar trebui să înceteze din plânsul amarnic până când păcătoşii nu plâng pentru păcatele lor. Dacă dorim cu ardoare să-i vedem pe ascultătorii noştri crezând în Domnul Isus, ce trebuie să facem pentru a fi folosiţi de către Dumnezeu obţinerea acestui rezultat? – și atunci unde mai este minciuna calvinistă cu ”harul irezistibil”, că cei aleși obligatoriu oricum vor fi pocăiți (cu de-a sila, chiar dacă nu ar vrea) și celelalte erezii!?

Mi se pare că aud pe cineva spunând: „Nu vreau să fiu rob!”. Dar, prietene, de asta nu poţi să scapi, robul cuiva trebuie să fii. „Atunci vreau să fiu robul meu, să-mi slujesc mie însumi”, va zice cineva. Iartă-mă, viteazule, trebuie să-ţi spun la ureche: „Dacă-ţi slujeşti ţie însuţi, slujeşti unui NEBUN” – Spurgeon recunoaște că calviniștii sunt nebuni (datorită înșelării satanei, unul s-a sinucis, nu este pagubă: / ereticul Daniel Chiu ne-povesteste-cum-un-calvinist-s-a-sinucis, dar nu și-a pierdut mântuirea (crede el) /) pentru că tocmai calviniștii spun că nu există cădere din har, poți face orice că nu îți poți pierde mântuirea (ei distrug suflete care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii). Cine este sluga lui însuşi, este robul unui rob şi nu pot să-mi închipui stare mai rea decât să fii robul unui rob. Cuiva trebuie să slujeşti. Şi vei purta lanţuri dacă slujeşti stăpânului pe care şi-l aleg cei mai mulţi. (…) Cine altul are putregaiul în oase dacă nu acela care dă frâu slobod patimilor lui? – odată mântuit ești pe veci mântuit. Cel mai nenorocit sclav din galere şi cel mai vrednic de milă rob nu este nici pe jumătate aşa cât este de robit tânărul care este dus de plăcerile lui, ca boul la măcelărie, şi care pradă stricăciunii şi patimilor lui. Dacă ar trebui să fiu rob, aş vrea mai bine să fiu robul unui sălbatic (a lui Calvin ? că era sălbatic, așa se vede: / vedeți categoria cum au fost liderii reformei / ), decât să fiu robul meu însumi, fiindcă a fi robul meu însumi ar fi totuna cu cea mai adâncă înjosire. Robul cuiva trebuie să fii; fără asta nu se poate. Dacă însă eşti robul tău însuţi, robia aceasta este îngrozitoare. – am văzut creștini baptiști care au crezut învățăturile calviniste ale dracilor, au luat-o razna și degeaba au crezut, că starea lor de pe urmă a ajuns mai rea decât cea dintâi. Erau ”mântuiți” (numai) prin har și rămâneau mântuiți, orice ar fi făcut apoi!

Vedem cum calviniștii vorbesc ca creștinii arminiști, adică de pe poziție opusă vrăjelii cu harul irezistibil, ”suveranitatea”, ”alegerea obligatorie” etc.

„Creştinul minimal se plasează atât de aproape de linia de separare dintre oamenii lui Dumnezeu şi oamenii din lume încât este greu de spus de ce parte a liniei se găseşte, de fapt.” Tocmai baptiștii-falși-calviniști sunt mai puțin decât creștini minimali: a venit ”harul irezistibil” și i-a mântuit cu de-a sila (nici nu voiau ei, Dumnezeu i-a jucat pe oameni la poker la facerea lumii și pe cei foarte mulți i-a pierdut, dar pe puțini i-a câștigat și doar ei sunt pentru mântuire, restul nu!). Nu trebuie să faci nimic, că ești pe veci mântuit. Odată adusă din America erezia calvinistă, aceasta a ruinat bisericile baptiste și a ucis interesul credincioșilor pentru umblarea cu Domnul pe calea mântuirii. Mai rău, chiar poți face orice, că nu îți pierzi mântuirea, nu există cădere din har!

„Doctrina alegerii este cea care mă presează şi mă determină să mă întrec în fapte bune. Dumnezeu m-a înzestrat să rabd totul de dragul celor aleşi. Aceasta mă face să predic plin de mângâiere Evanghelia, căci ştiu că mântuirea nu este dependentă de voinţa liberă a omului, ci de faptul că Domnul îi face dispuşi pe oameni pentru Evanghelie în ziua puterii Sale, şi că mă poate folosi ca să chem la El pe unii dintre aleşii Săi, când şi cum Îi place.” – George Whitefield, încă un calvinist mincinos (ca stăpânul lui cel rău și viclean). Că Dumnezeu a ales doar pe unii oameni pe care îi cheama la mântuire (chiar îi obligă) te face nepăsător (Dumnezeu oricum îi cheamă la mântuire și îi obligă) și nu te îndeamnă la nimic bun (oricum ești deja mântuit pe veci), ba chiar (practic am văzut) îi îndeamnă pe eretici să facă orice (pe ascuns) că nu își pierd mântuirea. Predică Evanghelia cu lehamite, plictisit de moarte (că Dumnezeu oricum îi cheamă doar pe cei pe care are chef, pe ceilalți nu, de ce să te mai stresezi?).

/ Pilda-fiului-pierdut-tatal-nu-era-calvinist /
Charles Spurgeon: Atunci când fiul risipitor, care hrănea porcii, a început să judece şi să-şi vină în fire, a fost pocăinţă. Când s-a hotărât şi a părăsit ţinutul acela îndepărtat, îndreptându-se spre casa tatălui său, a fost întoarcere la Dumnezeu. Pocăinţa este o parte a întoarcerii la Dumnezeu. Este, poate, dacă pot să spun, poarta sau uşa ei. Este Iordanul prin care trecem când ne întoarcem din pustiul păcatului spre Canaanul convertirii. Naşterea din nou este răsădirea unei firi noi, iar unul dintre primele ei semne este credinţa în Hristos şi părăsirea păcatului sau întoarcerea de la ce este rău spre ceea ce este bun. – a mers harul irezistibil, adică Dumnezeu (prin Duhul Sfânt, care s-a tăvălit la roșcove și porci, în balega porcilor considerați animale spurcate în vremea aceea) și l-a obligat să se pocăiască cu de-a sila.

De ce este detestată doctrina suveranităţii lui Dumnezeu pentru că produce monștri
„Nu este niciun atribut care să aducă mai multă mângâiere copiilor Lui decât suveranitatea lui Dumnezeu. În cele mai ostile circumstanţe, în cele mai grele încercări, ei cred că suveranitatea a hotărât nenorocirea lor, că suveranitatea îi domină şi că suveranitatea îi va sfinţi pe toţi. Nu este nimic ce copiii ar trebui să susţină cu mai multă seriozitate decât doctrina suveranităţii Stăpânului lor peste toată creaţia — regalitatea lui Dumnezeu asupra tuturor lucrărilor mâinilor Lui — Tronul lui Dumnezeu şi dreptul Lui de a sta pe acel Tron. Pe de altă parte, nu există nicio doctrină mai urâtă de cei lumeşti, niciun adevăr din care ei să fi făcut mai mare harababură, decât măreaţa, formidabila, totuşi cea mai sigură doctrină a suveranităţii infinitului Yahweh. Oamenii îi permit lui Dumnezeu să fie oriunde în afară de tronul Lui. Îi vor permite să fie în atelierul Lui să modeleze lumi şi să creeze stele. Îi vor permite să fie în vistieria Lui pentru a-Şi împărţi milosteniile şi să-Şi pună darurile. Îi vor permite să susţină pământul şi să sprijine stâlpii acestuia, sau să aprindă lămpile cerului, sau să domine valurile oceanului care se mişcă fără încetare; dar când Dumnezeu se suie pe tronul Său, creaturile Sale scrâşnesc din dinţi. Noi proclamăm un Dumnezeu care stă pe tron şi dreptul Său de a face ceea ce doreşte cu ceea ce este al Lui, de a orândui creaturile Lui aşa cum Îi place Lui, fără să le consulte; apoi noi suntem fluieraţi şi detestaţi, iar oamenii sunt surzi la cuvintele noastre, pentru că Dumnezeu Cel care stă pe tron nu este Dumnezeul pe care Îl iubesc ei. Dar noi iubim să-L predicăm pe Dumnezeul care stă pe tron. În Dumnezeul care stă pe tron ne încredem noi.”
Dacă un om vrea să fie cu Domnul în veșnicie, Îl slujește cu bucurie, are credința curată dată celor sfinți, iubește pe Dumnezeu și pe oameni, umblă cu Domnul pe calea mântuirii cu dragă inimă, totuși el nu poate fi mântuit pentru că dumnezeul calviniștilor, în suveranitatea lui, nu are chef – în mod evident acesta este satana, cel viclean și ucigaș de suflete! (Un om studios, probabil a căutat mult ca să găsească atâtea citate eretice – de ce vrea și mai multă osândă la Judecată și în veșnicia fără Domnul?)
Nu vrem dumnezeul-fals-calvinist: / monstrul numit Dumnezeu / pentru că acesta care a creat foarte mulți oameni doar pentru condamnare veșnică (fără să îi întrebe măcar) este, în mod evident, satana. Avem Altul, Cel bun.

„Dumnezeu va isprăvi lucrarea pe care a început-o în sufletul meu. Domnul Se interesează de tot ce mă priveşte pe mine. Tot ce acuma este bun, dar încă nedesăvârşit, îl va păzi Domnul, îl va păstra şi-l va duce la desăvârşire. Aceasta este o mare mângâiere. Eu n-aş putea să duc la desăvârşire lucrarea harului, căci alunec în fiecare zi şi numai prin ajutorul Domnului am rămas în picioare până acum.” – îl știu pe unul care a zis că dacă (pastorul) eretic-baptist-calvinist îl dă afară din biserica baptistă, pentru că este alcoolist curvar drogat scandalagiu, nu are ce să îi facă, că odată mântuit este pe veci mântuit, mântuirea nu i-o poate lua nimeni. A crezut minciuna satanei, erezia calvinistă că poți face orice și nu îți pierzi mântuirea. Acesta este un rod al calvinismului trăit practic (după roadele lor îi cunoaștem pe ereticii calviniști, după cum spune Domnul Isus) – nu cred că există vre-un arminist care să zică că acest baptist-eretic-calvinist nu și-a pierdut mântuirea, nu-i așa?

Ceea ce spun calviniștii este doar o teologie falsă pur teoretică. Practic, roadele sunt altfel.

Luca 13.24 Siliți-vă să intrați.
Matei 7.13 Intraţi pe poarta cea strâmtă… 14. Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.
15. Păziţi-vă de prorocii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi răpitori. 16. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? – odată mântuiți pe veci mântuiți, i-a ales suveranitatea lui Dumnezeu și a mers ”harul irezistibil” peste ei. Vedem la Judecată!
19. Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc. – nu trebuie să faci nimic, că nu îți poți pierde mântuirea, mântuirea este numai prin har, numai prin credință – în focul veșnic!
20. Aşa că, după roadele lor îi veţi cunoaşte – nu după cum dau din gură cu ”suveranitatea”, ”harul”, ”credința” și alte lipse de fapte.

21. Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor – ereticii calviniști care dau din gură că au fost aleși de ”suveranitate”, mântuiți numai prin har, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.
23. Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” – ereticii care ucid sufletele care ar trebui să umble cu Domnul pe calea mântuirii, ei pot face orice și zic că nu își pot pierde mântuirea.

24. De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face (creștinii arminiști) îl voi asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe Stâncă. 25. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe Stâncă.
26. Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le face (cei ”mântuiți” doar prin har, numai prin credință), va fi asemănat cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip (nisipul ereziilor nimicitoare, al lipsei umblării cu Domnul pe calea mântuirii). 27. A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.” – vedem la Judecată.

La început, (în De ce este detestată doctrina suveranităţii), era vorba și despre scrâșnitul din dinți. Luca 13.28 Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi (ereticii) scoşi afară. Vedem în veșnicie!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s