Calvinismul – Jean Calvin
Calvin a insistat pe ideea grației divine necesară pentru mântuirea personală (și arminiștii spun că mântuirea este oferită prin har, dar că trebuie dusă până la capăt). Omul nu putea să știe dacă va fi pedepsit sau mântuit, dar era dator să aibă credință, să se comporte ca și cum ar fi sigur de mântuirea sa – nu seamănă cu ceea ce astăzi se numește mântuirea pe veci care nu se poate pierde, orice ar face oamenii apoi! Ideea (falsă) de predestinare i-a determinat pe credincioși să creadă că succesul dobândit pe pământ era un semn al faptului că se aflau printre cei „aleși” – aceasta seamănă ca ”evanghelia” prosperității. Protestanții de atunci au vrut ca oamenii să fie mai buni. Se vede că oamenii care se țin de creștinismul lor ajung să aibă o oarecare prosperitate (aceasta este statistică), dar să o legi de mântuire este totuși greșit.
Dacă niște creștini au câțiva copii crescuți pentru Împărăție, sau sunt bolnavi etc și nu au succes (material) pe pământ, ei nu sunt mântuiți? Poate că ei sunt singurii mântuiți, dintre cei din jurul lor.
protest baptist 